MUNDOGENESIS

Cand am gandit noaptea

A fost pentru voi, oameni

Era perfecta la inceput

Un intuneric abisal menit

Sa provoace ratacirea mintii

O perspectiva perversa asupra

Vietii inconstiente pe care o traiti

Incapatanandu-va sa o duceti pana la capat

Apoi, a venit momentul in care ea, NOAPTEA

s-a molipsit de aceasta

Ignoranta a voastra

Asa s-au nascut stelele, fara nici un rost

Caci si asa dormiti cand apar pe cer

Iar daca sunteti treji oricum nu ridicati privirile

Atunci am gandit norii cu tot

Ceea ce inseamna ei

Dar n-a fost indeajuns

Caci boala voastra a evoluat

Si asa a aparut Luna

N-ati vrut ca ziua sa fie ziua si noaptea noapte

Asa ca am gandit eclipsele

Voi ati facut sa apara cometele si nebuloasele

Eu am gandit pietrele cazatoare

In cele din urma din partea voastra a aparut

FOCUL

Atunci eu am gandit

MOARTEA

Si a fost bine din nou

Caci ea e noaptea vesnica

Unde gandurile voastre nu mai au nici

O putere