MUNDOGENESIS
Cand am gandit noaptea
A fost pentru voi, oameni
Era perfecta la inceput
Un intuneric abisal menit
Sa provoace ratacirea mintii
O perspectiva perversa asupra
Vietii inconstiente pe care o traiti
Incapatanandu-va sa o duceti pana la capat
Apoi, a venit momentul in care ea, NOAPTEA
s-a molipsit de aceasta
Ignoranta a voastra
Asa s-au nascut stelele, fara nici un rost
Caci si asa dormiti cand apar pe cer
Iar daca sunteti treji oricum nu ridicati privirile
Atunci am gandit norii cu tot
Ceea ce inseamna ei
Dar n-a fost indeajuns
Caci boala voastra a evoluat
Si asa a aparut Luna
N-ati vrut ca ziua sa fie ziua si noaptea noapte
Asa ca am gandit eclipsele
Voi ati facut sa apara cometele si nebuloasele
Eu am gandit pietrele cazatoare
In cele din urma din partea voastra a aparut
FOCUL
Atunci eu am gandit
MOARTEA
Si a fost bine din nou
Caci ea e noaptea vesnica
Unde gandurile voastre nu mai au nici
O putere
Un comentariu:
Mundogenesis imi place cel mai mult ! E simpla, si totusi are substanta. Din partea unui profan...
Trimiteți un comentariu